Barbu Fundoianu, alias Benjamin Fondane s-a nascut la 14 noiembrie 1898, Iași si a decedat la 02 octombrie 1944 in lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia. A fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască, asociat cu mișcările românești de avangardă,...

  Fără leac-Alexandra Mihalache Eu nu mă vindec de a ta privire Şi nici nu cred că asta e firesc, De ce să mă dezmint de nemurire Când pot în ochii tăi să mai trăiesc? Eu nu mă vindec de a ta iubire Şi nu am alt motiv de-a exista, De ce să fiu o stea fără sclipire Când pot fi însăşi veşnicia...

Iubire silnica pe viata Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic. Pe viata si pe moarte. Fara frica, Compatimesc pe cei care abdica, Dar eu raman cu mine insumi, schivnic. Si de s-ar da si lumea pe din doua, Cum harti politice-o mai arata, Eu tot voi adora aceasta fata, Cazuta sub catusele de...

    Imi place să stai nemișcata   Îmi place să stai nemișcata. Este ca și cum ai fi absenta. și mă auzi de departe, și vocea mea nu te atinge.   Se pare că ochii tăi au zburat...

  Câtă iertare! Câtă iertare cade peste noi Și ploile ne bat din doi în doi, Și tu privești firava buburuză, C-un aer de regină andaluză. Câtă iertare cade peste noi Și aerul devine mai greoi De ca și cum ar vrea să ne sufoce, Perseverent, năprasnic și atroce. Câtă iertare cade peste noi Și...

Adio! La Bucureşti un timp am fost atât de apropiaţi amândoi încât îmi aminteam episoade din copilăria ta şi visam visele tale şi când tu îţi mâncai curcubeul la lactobarul de lângă scala eu schimbam feţe - feţe... un timp am fost atât de fericiţi amândoi încât stăteam la facultate în aceeaşi...

Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954 – d. 1 ianuarie 2014), a fost un poet român aparținând generației literare 80. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. „Eu scriu doar ca să-mi amintesc. Poezia mea e un jurnal de memorii retrăite. Îmi place să-mi recitesc din când în când cărtile,...

Catrene de singurătate-Alexandra Mihalache Absenţa  ta mă lasă fără nume Şi mă întreb de-i bine sau e rău, Dar umbra mea e singură în lume, Pe rana ei am scris numele tău. Tu ai semnat durerea ce mă-nvinge, De-acum eşti vinovat de boala mea, Nu focul tău e cel ce mă respinge, Tu însuţi vrei...

  De câte ori, iubito… De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă – o pată; Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe când a ei pereche nainte...

  Oră fără tine Oră năruită-n văzduhuri. Oră lăsând o urmă arsă pe cadrane, peste nisipul umbrei mele stinsă, ca luna peste caravane... Oră sfâşiată de stele-n cădere, oră goală de culori, ciutură spartă, turn ameţit de ploi, rostogolite de lespezi, pădure moartă! ...Când te întorci, ora se...