Minți   Tu strigi tăcut: Priviți, sunt fericită! Iar eu zâmbesc și știu că nu -i așa E-atât de falsă fericirea ta Și-atât te străduiești să fii...

   Dacă ... - Rudyard Kipling De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea De rabzi...

Cântec pentru crapătul zorilor Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr copacii s-au prăbușit peste umbrele lor Peste tot e numai pământ și pământ și pământ Gândul nu mă mai știe cum sunt. Ah, de-aș putea să te iubesc fără amintiri !… Cin’ ne-ar mai ști între-atâtea neștiri ? …degeaba...

   Voluptas Printre Tanagre false și flori de fir persane când dormi, pe mări de ambru și umbre, în alcov, spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov cu golfuri călduroase și leneșe liane. Naufragiat, de-a pururi setos de noi secrete, descopăr alte unghiuri și un alt parfum când...

  Ce s-alegea de noi,a mea nebună Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntâlneam demult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună, Sau eu muream de-atâta fericire. Viața mea cea strălucită De ochii tăi cei de copil Era cu zgomot și-nflorită Precum e luna lui april. Și-n astă...

  A cui e vina? Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta. Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite, Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt...

  Sonetul XX Atât de obosiți picăm unul în brațele altuia Sprijinindu-ne în buze, În vârful cuvintelor de dragoste, Îmbrăcat în buzele tale spuneam, Cuvintele mele îmbrăcate în buzele tale Ca o defilare de regine, cu hlamide de purpură. Oboseala asta mă odihnește Sfârșeala înseamnă aproape un...

    Târziu, târziu...   De ce-ai venit? De ce-ai plecat, prea dulce dragoste târzie, tu, îngerescule păcat de vis şi de...

 Romanţa soarelui Răsar, Mă-nalţ, Cobor Şi-apoi dispar, Şi-apusul meu e totuşi răsărit... Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar - Portret unic şi veşnic, expus în infinit. Cu magica-mi baghetă uriaşe - Stăpâna hotărârilor eterne - Deştept măturătorii albelor oraşe Şi-adorm întârziaţii...

Iacob si ingerul A venit ingerul obosit si suparat. M-a palmuit cu aripile pe fata Peana lui era spranceana mea de-mparat Batandu-ma de viata ma dezvata Om rau ce sunt si plin de sange Stateam izbit de aripi mari Mi se parea ca azi ma plange Cu umbre codrul secular El ma lovea cu zbor...