Cea din urmă primăvară   Adie-a primăvară dinspre stele și dinspre mugurii conspirativi pe care tu, cu lacrimile mele, sub viforele iernii îi cultivi.   Și mirosim a mugure perpetuu, a mugure strivit de capre-n dinți, a mugure ce vine pe...

Dezghetul   Dacă m-ai chema, ar zvâcni O mie de păsări in colivii; O mie de uşi s-ar da-n lături Şi s-ar umple văzduhul de păsări Şii – ca legătura de chei a pamantului – Ar zăngăni apele sub mânile vântului Şi s-ar vesti dezghețul pretutindeni ! Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni Şi-ar...

Ghiocelul De sub un bulgare-nghetat Cu căciulița albă de zăpadă, Un ghiocel sfios și speriat Își scoate capusoru-n vânt să vadă. Ce minunata-i dimineata-n crâng Și ce călduț și bine e afară!… De ce-ar intarzia-n pământ, nătâng, Cand are strai nout de primăvară? E liniște în jur…Si-i cel...

A mea   Singuratecă ea mă așteapta să-i vin acasă, În lipsa mea ea se gândește numai la mine, ea cea mai dragă și cea mai aleasă dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singurătate ea stă și spală tot timpul podeaua până o face de paisprezece carate și tocmai să calce pe dânsa...

Iertarile   Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă Că ochii mei sunt când senini când verzi, Că port noroi sau port ninsori pe tâmple, Ai să mă ierți altfel ai să mă...

Estompare   Din ce în ce te stingi, te ştergi de peste sternul meu, făptură, dara lucindă şi de melci, tandră arsură.   Abia te ţin într-un cuvânt, ori în albastrul meu iris, iarba-ncolţind dintr-un pământ de somn, de...

Atât de dulce Atât de dulce eşti ,nebuno, Că le eşti dragă tuturor Cunosc femei ce după ochii Şi după zâmbetul tău mor. Femei frumoase si copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora - Şi numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-ai sta Esti fericirea...

Visul unei nopti de iarna   Apărea în stele dinţate chipul tău de atunci, numai contur. Nopţile mele, în nopţile mele. Stam lungit pe zăpadă, privirea îmi hoinărea printre cetini, în jur, şi nu mi-era frig. Dimpotrivă, abuream tot ca o pâine albă. Stelele mă priveau curioase. O, tu, carne a...

Nicolae Labiș a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații”. Anul nașterii: 2 decembrie 1935, Comuna Mălini, Data morții: 22 decembrie 1956, București Despre Nicolae Labiș am mai scris pe aici cu...

Sunt un pod   Sunt un pod peste râu, Către tine mereu, Pe nimic sprijinit, Doar pe sufletul meu.   Acest râu nemilos Mă va sparge-n...