Iertarile   Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă Că ochii mei sunt când senini când verzi, Că port noroi sau port ninsori pe tâmple, Ai să mă ierți altfel ai să mă...

Estompare   Din ce în ce te stingi, te ştergi de peste sternul meu, făptură, dara lucindă şi de melci, tandră arsură.   Abia te ţin într-un cuvânt, ori în albastrul meu iris, iarba-ncolţind dintr-un pământ de somn, de...

Atât de dulce Atât de dulce eşti ,nebuno, Că le eşti dragă tuturor Cunosc femei ce după ochii Şi după zâmbetul tău mor. Femei frumoase si copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora - Şi numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-ai sta Esti fericirea...

Visul unei nopti de iarna   Apărea în stele dinţate chipul tău de atunci, numai contur. Nopţile mele, în nopţile mele. Stam lungit pe zăpadă, privirea îmi hoinărea printre cetini, în jur, şi nu mi-era frig. Dimpotrivă, abuream tot ca o pâine albă. Stelele mă priveau curioase. O, tu, carne a...

Nicolae Labiș a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, metaforic, „buzduganul unei generații”. Anul nașterii: 2 decembrie 1935, Comuna Mălini, Data morții: 22 decembrie 1956, București Despre Nicolae Labiș am mai scris pe aici cu...

Sunt un pod   Sunt un pod peste râu, Către tine mereu, Pe nimic sprijinit, Doar pe sufletul meu.   Acest râu nemilos Mă va sparge-n...

Ceva ca rugăciunea... Nu ştiu ce am, Că nu dorm când dorm Nu ştiu ce am, Că nu sunt treaz, Când stau de veghe. Nu ştiu ce am, Că nu ajung nicăieri, Când merg. Nu ştiu ce am, Că stând pe loc Sunt, hăt , departe. Doamne, din ce fel de humă M-ai luat in palmele tale calde Şi cu ce fel de salivă Ai...

Lumea e un loc atât de mic-Sorin Poclitaru Lumea e un loc atât de mic, De aceea-i mare-nghesuială, O imensitate de spoială, Unde nu se-ntâmplă mai nimic. Câteva iubiri nevinovate, Două, trei tristeți fără temei, Niște Dumnezeu, niște idei, Niște rugăciuni, niște păcate. Un prieten, dacă ai...

Bucurie   Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus, Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună. Veniți să-ndrăznim să simțim nemurirea Cu inima-n repede tropot cum...

Femeia Noi între noi nu ne vom pierde Cât suferim şi ne iubim, Cât fosta noastră foaie Verde e lemnul patului intim. De unde-atâta foaie verde În toată viaţa noastră gri, Când se usucă şi se pierde Iubirea nopţii, peste zi? Femeie, tragica mea ţintă, Femeie, singurul meu dor, Apari în noaptea...