Veniti-ar versul manusa

Ultima scrisoare-Mihai Beniuc

Ultima scrisoare   Sfîrşitul a venit fără de veste. Eşti fericită ? Văd că porți inel. Am înțeles. Voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Niciun cuvînt. Nu-mi spune că-i o formă, Cunosc însemnătatea ei deplin. Ştiu, voi aveți o altă...
Citeşte mai mult

Lecția de zbor-Nichita Stănescu

Lecția de zbor   Mai întâi îți strângi umerii, mai apoi te înalți pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îți spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: Zbor. Și acesta e zborul. Îți strângi umerii cum se strâng râurile într-un...
Citeşte mai mult

Înţelepciune-Magda Isanos

Înţelepciune Înţelepciune este sã respiri Uşor, şi dupã lacrimi sã zâmbeşti, Petalele ce cad din trandafiri Şi nu s-aud când mor, sã le iubeşti. Priveşte pomii drepţi din bãtãturã - Ei catã totdeauna cãtre cer, Şi-n ruga lor cea verde parcã cer Mai multã ploaie, mai puţinã urã. Nu te gândi la...
Citeşte mai mult

Evocare-Nichita Stănescu

Evocare   Ea era frumoasă ca umbra unei idei, - a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospeţe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra...
Citeşte mai mult

Când însuşi glasul-Mihai Eminescu

Când însuşi glasul   Când însuşi glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând...
Citeşte mai mult

Când marea...-Mihai Eminescu

Când marea...   Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă, Când tunete cânt; Atunci printre nouri, prin vânt și prin...
Citeşte mai mult

Cântecul nebunului-Ion Minulescu

Cântecul nebunului   Ei sunt cuminţi... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu - Poate că cel cuminte-s Eu - Deşi de câte ori le-o spun, Eu pentru Ei... sunt tot...
Citeşte mai mult

Când marea...-Nichita Stanescu

Când marea... pentru cele două picături de rouă (să mi-o publice postum) Când marea își varsă din sine amarul și peștele cresc valuri și-atâta, iubită… de vrei izgonește-le. Când piscul văiugii își plânge în fulger fărâmele Cad așchii de stâncă, iubită… de-ți place sfărâmă-le. …Azi noapte am...
Citeşte mai mult

Nu plânge-Veronica Micle

Nu plânge     Nu plânge că te dau uitării,     Și nici nu plânge că te las…     Sosit-a ceasu-nstrăinării     Și ceasul bunului rămas.     Se rupe-un lanț plin de tărie     Ca firul cel mai...
Citeşte mai mult